Ce este radonul și de ce ar trebui să ne preocupe?

Radonul este un gaz radioactiv incolor și inodor, care poate fi prezent în clădiri și locuințe, având potențialul de a provoca probleme grave de sănătate.

Conform Organizației Mondiale a Sănătății, expunerea pe termen lung la radon este a doua cauză principală de cancer pulmonar, după fumat. Acest ghid își propune să ofere informații esențiale pentru persoanele care doresc să înțeleagă mai bine problematica radonului și să implementeze măsuri eficiente de prevenire.

Deși puțini oameni au auzit despre el înainte de a efectua o măsurătoare sau de a citi despre calitatea aerului din interior, radonul este prezent permanent în mediul în care trăim. Este un gaz radioactiv natural care se formează în mod continuu în sol și în roci și care poate pătrunde în clădiri, unde uneori se acumulează la niveluri suficient de ridicate pentru a reprezenta un risc pentru sănătate.

Spre deosebire de alți poluanți ai aerului interior, radonul nu poate fi văzut, mirosit sau gustat. O persoană poate locui ani întregi într-o clădire cu niveluri ridicate de radon fără să observe vreun semn care să indice prezența acestuia. Tocmai această caracteristică îl transformă într-o problemă de sănătate publică importantă și, în același timp, greu de perceput de către populație.

Radonul, cunoscut în mod științific sub denumirea de Rn-222, este un gaz radioactiv rezultat din dezintegrarea naturală a uraniului și radiului existente în scoarța terestră. Acest proces are loc permanent și pretutindeni, însă cantitățile de radon eliberate diferă de la o regiune la alta în funcție de caracteristicile geologice ale terenului. În anumite zone, solurile și rocile conțin concentrații mai ridicate de elemente radioactive naturale, ceea ce favorizează eliberarea unor cantități mai mari de radon.

În mediul exterior, radonul se dispersează rapid în atmosferă și, de regulă, nu reprezintă o problemă. Situația se schimbă însă atunci când gazul pătrunde în spații închise. Diferențele de presiune dintre interiorul clădirilor și solul de sub acestea determină aspirarea aerului din sol, împreună cu radonul pe care îl conține. Gazul poate ajunge în interior prin fisuri ale fundațiilor și pardoselilor, prin rosturi constructive, prin spațiile din jurul conductelor și cablurilor sau prin alte neetanșeități ale construcției.

Deși solul reprezintă principala sursă de radon din clădiri, acesta poate proveni și din alte surse. Apa subterană utilizată pentru consum poate transporta radon dizolvat, iar materialele de construcție conțin, la rândul lor, cantități variabile de radionuclizi naturali care pot genera emisii de radon. În majoritatea cazurilor însă, contribuția acestor surse este mult mai redusă comparativ cu aportul provenit din sol.

Importanța radonului pentru sănătate este legată de faptul că produșii săi de dezintegrare radioactivă pot fi inhalați. Acești descendenți radioactivi se atașează particulelor aflate în suspensie în aer și se depun în căile respiratorii. Prin emisia de radiații alfa, ei pot afecta țesutul pulmonar, iar expunerea pe termen lung poate crește probabilitatea apariției cancerului pulmonar.

Din acest motiv, Organizația Mondială a Sănătății, Agenția Internațională pentru Cercetarea Cancerului și numeroase alte organisme internaționale consideră radonul una dintre cele mai importante cauze de cancer pulmonar la nivel mondial. În prezent, acesta este recunoscut drept a doua cauză de cancer pulmonar după fumat și principala cauză a acestui tip de cancer în rândul nefumătorilor. Riscul este cu atât mai mare în cazul fumătorilor, unde efectele expunerii la radon și ale consumului de tutun se potențează reciproc.

În România, interesul pentru această problemă a crescut semnificativ în ultimii ani. Campaniile de măsurare desfășurate în locuințe, școli, grădinițe, spitale și locuri de muncă au demonstrat că există clădiri în care concentrațiile de radon depășesc nivelul de referință stabilit prin legislație (300 Bq/m3). De asemenea, cercetările au evidențiat existența unor regiuni cu potențial geogenic ridicat, unde probabilitatea apariției unor concentrații mari în interior este mai mare decât media națională.

Un aspect esențial este faptul că nivelul de radon dintr-o clădire nu poate fi estimat doar pe baza amplasamentului, a vechimii construcției sau a materialelor utilizate. Două locuințe aflate una lângă alta pot avea concentrații foarte diferite, în funcție de caracteristicile constructive și de modul în care sunt utilizate. Din acest motiv, singura modalitate sigură de a afla dacă o clădire prezintă o problemă este efectuarea unei măsurători.

Înțelegerea modului în care se formează, se deplasează și se acumulează radonul reprezintă primul pas către gestionarea eficientă a acestui risc. Vestea bună este că nivelurile ridicate pot fi identificate și, în majoritatea situațiilor, reduse prin măsuri tehnice eficiente. Totul începe însă cu măsurarea!