Cum prevenim pătrunderea radonului în clădirile noi?

În cazul radonului, prevenția este întotdeauna mai simplă și mai puțin costisitoare decât remedierea ulterioară. Dacă într-o clădire existentă reducerea concentrației de radon poate necesita lucrări complexe și investiții suplimentare, în cazul construcțiilor noi măsurile de protecție pot fi integrate încă din faza de proiectare și execuție, cu costuri relativ reduse și eficiență ridicată.

Radonul este prezent în mod natural în sol și poate pătrunde în orice construcție aflată în contact cu terenul. Din acest motiv, proiectarea unei clădiri noi trebuie să ia în considerare riscul asociat amplasamentului încă din fazele incipiente ale dezvoltării proiectului. Scopul principal al măsurilor preventive este limitarea transferului radonului din sol către spațiile interioare ocupate și menținerea unui mediu interior sănătos pe întreaga durată de exploatare a clădirii.

Primul pas îl reprezintă evaluarea amplasamentului. Caracteristicile geologice, geotehnice și radiologice ale terenului influențează în mod direct riscul de pătrundere a radonului în clădire. În acest context, un rol important îl au măsurătorile de radon din sol și determinarea permeabilității terenului, parametri utilizați pentru calculul indicelui de risc la radon și al potențialului de radon. Aceste evaluări permit clasificarea amplasamentului în funcție de nivelul de risc și oferă proiectanților informațiile necesare pentru alegerea măsurilor preventive adecvate.

În zonele cu potențial redus de radon pot fi suficiente măsuri constructive de bază, în timp ce amplasamentele cu potențial mediu sau ridicat necesită soluții de protecție suplimentare. Adaptarea măsurilor la nivelul de risc este esențială atât pentru eficiența tehnică a sistemului, cât și pentru optimizarea costurilor de construcție.

Odată evaluat riscul, următorul obiectiv este realizarea unei bariere eficiente între sol și spațiile interioare. În acest scop sunt utilizate membrane antiradon, materiale special concepute pentru a limita migrarea gazelor din teren către interiorul clădirii. Aceste membrane sunt amplasate sub placa de fundație sau sub pardoselile aflate în contact cu solul și trebuie montate cu atenție pentru a asigura continuitatea și etanșeitatea întregului sistem.

La fel de importantă este tratarea punctelor vulnerabile ale construcției. Rosturile, fisurile, trecerile instalațiilor și alte zone unde continuitatea barierei poate fi întreruptă trebuie etanșate corespunzător. Chiar și cele mai performante membrane își pot pierde eficiența dacă aceste detalii constructive nu sunt executate corect.

În numeroase situații este recomandată și realizarea unui strat de drenaj sau a unui sistem pasiv de colectare a gazelor de sub clădire. Acesta permite evacuarea radonului înainte ca gazul să ajungă în interior. Un avantaj important al acestei abordări este posibilitatea transformării ulterioare a sistemului într-unul activ, prin instalarea unui ventilator, dacă măsurătorile efectuate după finalizarea construcției indică necesitatea unor măsuri suplimentare.

Ventilația reprezintă o altă componentă esențială a prevenirii acumulării radonului. Clădirile moderne sunt proiectate pentru a fi cât mai eficiente energetic și, implicit, mai etanșe. Deși această caracteristică contribuie la reducerea consumului de energie, ea poate favoriza acumularea poluanților interiori, inclusiv a radonului. Din acest motiv, proiectarea unui sistem de ventilație adecvat contribuie atât la menținerea unui climat interior sănătos, cât și la reducerea riscului asociat radonului.

În România, metodele de prevenire a pătrunderii radonului în clădirile noi sunt reglementate prin documente tehnice dedicate, care stabilesc criterii pentru evaluarea riscului și recomandări privind proiectarea și implementarea măsurilor de protecție. Aceste reglementări promovează o abordare bazată pe risc, în care soluțiile constructive sunt adaptate caracteristicilor amplasamentului și tipului de clădire.

Este important de înțeles că nicio măsură preventivă nu poate fi considerată completă fără verificarea rezultatului final. După finalizarea construcției și ocuparea clădirii, efectuarea unor măsurători de radon permite confirmarea eficienței soluțiilor implementate și oferă certitudinea că nivelul de expunere se află într-un interval acceptabil.

Experiența internațională demonstrează că integrarea măsurilor de protecție împotriva radonului încă din faza de proiectare reprezintă una dintre cele mai eficiente strategii de sănătate publică aplicabile mediului construit. Costurile sunt semnificativ mai reduse comparativ cu intervențiile realizate ulterior, iar beneficiile se mențin pe întreaga durată de viață a clădirii.

O clădire modernă nu trebuie să fie doar eficientă energetic, ci și sigură pentru sănătatea ocupanților săi. Prin evaluarea riscului de radon, proiectare adecvată, execuție corectă și verificare ulterioară, expunerea la acest gaz radioactiv natural poate fi controlată încă dinainte ca prima persoană să utilizeze clădirea.

În articolul următor vom analiza cadrul legislativ privind radonul în România și responsabilitățile care revin proprietarilor, administratorilor, angajatorilor și autorităților în ceea ce privește monitorizarea și gestionarea expunerii la radon.