Cum se măsoară radonul și de ce este singura metodă sigură de evaluare?
- Stef Stefan
- 10 iun.
- 4 min de citit
După ce află că radonul este un gaz radioactiv natural care poate reprezenta un risc pentru sănătate, majoritatea oamenilor își pun aceeași întrebare: „Cum pot afla dacă există radon în locuința mea?”. Răspunsul este simplu: prin măsurare.
Spre deosebire de alți factori de risc din mediul interior, radonul nu poate fi identificat prin observație directă. Nu are miros, culoare sau gust și nu produce efecte imediate care să indice prezența sa. O clădire poate avea concentrații foarte ridicate fără ca ocupanții să suspecteze existența problemei.
Din acest motiv, măsurarea reprezintă singura metodă obiectivă și fiabilă de evaluare a expunerii la radon.

De ce nu putem estima nivelul de radon?
Există numeroși factori care influențează concentrația de radon dintr-o clădire. Geologia locală joacă un rol important, însă nu este singurul factor implicat. Caracteristicile fundației, gradul de etanșeitate al construcției, existența unui subsol, sistemele de ventilație și chiar modul în care este utilizată clădirea pot influența semnificativ concentrația măsurată.
În practică, două case construite pe aceeași stradă, în aceeași perioadă și după proiecte similare pot avea niveluri de radon complet diferite. Din acest motiv, nici amplasarea geografică și nici caracteristicile vizibile ale clădirii nu pot înlocui măsurarea propriu-zisă.
Cum se măsoară radonul?
Măsurarea radonului se realizează prin utilizarea unor detectoare special concepute pentru acest scop. În funcție de obiectivul investigației, pot fi utilizate metode pasive sau active.
Metodele pasive sunt cele mai utilizate pentru evaluarea expunerii pe termen lung. Acestea folosesc detectoare care sunt amplasate în încăperi pentru o anumită perioadă de timp, fără a necesita alimentare electrică. După finalizarea expunerii, detectoarele sunt analizate într-un laborator specializat, iar rezultatul este exprimat în becquereli pe metru cub (Bq/m³).
Metodele active utilizează aparate electronice care înregistrează continuu variațiile concentrației de radon. Aceste sisteme pot furniza informații orare, zilnice sau săptămânale și sunt utilizate frecvent în investigațiile de diagnostic, în cercetare sau pentru verificarea eficienței măsurilor de remediere.
Ambele metode au rolul lor și se completează reciproc, însă pentru evaluarea expunerii populației, măsurătorile pe termen lung rămân standardul de referință.
Ce este o măsurare de screening?
În majoritatea situațiilor, procesul începe cu o măsurare de screening. Scopul acesteia este de a determina dacă nivelul de radon dintr-o clădire se situează sub sau peste nivelul de referință stabilit de legislație.
Pentru locuințe și majoritatea clădirilor ocupate, screeningul se realizează prin amplasarea detectoarelor în încăperile utilizate frecvent, cum ar fi dormitoarele, camerele de zi, birourile sau sălile de clasă. Detectorii sunt poziționați conform unor reguli standardizate pentru a evita influențarea rezultatelor de către surse locale de ventilație sau curenți de aer.
Rezultatul oferă o imagine generală asupra nivelului de expunere și permite identificarea clădirilor care necesită investigații suplimentare.
De ce sunt importante măsurătorile pe termen lung?
Concentrația de radon nu este constantă. Ea variază de la o oră la alta, de la o zi la alta și de la un sezon la altul.
Temperatura exterioară, presiunea atmosferică, precipitațiile, viteza vântului și obiceiurile de ventilare ale ocupanților pot influența semnificativ nivelul măsurat într-un anumit moment.
Din acest motiv, o măsurare efectuată timp de câteva ore sau câteva zile nu poate descrie cu acuratețe expunerea reală a ocupanților. Pentru evaluarea riscului pe termen lung este necesară determinarea unei concentrații medii reprezentative, obținută prin măsurători desfășurate pe perioade suficient de lungi.
Acesta este motivul pentru care majoritatea programelor naționale și internaționale recomandă utilizarea măsurătorilor pe termen lung pentru evaluarea expunerii populației.
Cine poate efectua măsurători de radon?
În România, măsurătorile utilizate în scopuri oficiale trebuie efectuate prin laboratoare și organisme care respectă cerințele stabilite de legislația națională.
Aceste organizații utilizează proceduri standardizate, detectoare calibrate și sisteme de control al calității care asigură trasabilitatea și fiabilitatea rezultatelor.
Alegerea unei metode validate este esențială, deoarece deciziile privind necesitatea unor măsuri de remediere sau conformitatea unei clădiri se bazează pe rezultatele obținute.
Cum interpretăm rezultatele?
Rezultatele măsurătorilor sunt exprimate în becquereli pe metru cub (Bq/m³), unitate care indică activitatea radioactivă prezentă într-un volum de aer.
Cu cât valoarea este mai mare, cu atât expunerea potențială a ocupanților este mai ridicată. Totuși, interpretarea rezultatului nu trebuie să se limiteze la simpla comparare cu o valoare numerică.
Este important să se ia în considerare durata ocupării clădirii, tipul acesteia și contextul general al măsurării. În România, nivelul de referință pentru radon în aerul interior este de 300 Bq/m³, în conformitate cu cerințele europene privind protecția împotriva radiațiilor ionizante.
Depășirea acestei valori nu înseamnă existența unui pericol imediat, dar indică necesitatea evaluării situației și, după caz, a implementării unor măsuri de reducere a expunerii.
Ce urmează după măsurare?
În cele mai multe situații, rezultatul măsurării reprezintă doar primul pas. Dacă nivelul de radon este redus, nu sunt necesare măsuri suplimentare, în afara unei eventuale reverificări periodice.
Dacă însă concentrația depășește nivelul de referință (300 Bq/m3) sau se apropie de acesta, poate fi necesară efectuarea unor investigații suplimentare pentru identificarea surselor și a căilor de pătrundere a radonului în clădire.
Aceste investigații poartă denumirea de măsurători de diagnostic și reprezintă baza pentru alegerea soluțiilor de remediere.
În articolul următor vom explica ce sunt măsurătorile de diagnostic, când sunt necesare și cum ajută acestea la identificarea celor mai eficiente soluții pentru reducerea nivelului de radon dintr-o clădire.



Comentarii